Nu veți putea niciodată să reparați toate daunele pe care le-ați făcut

M-ai deteriorat. M-ai rănit până la punctul în care nu sunt în stare să mă privesc așa cum mă vedeam înainte de a intra în viața mea. M-ai transformat în persoana care sunt astăzi și nu sunt cu adevărat cineva de care sunt mândru. Ai intrat în viața mea ca un uragan, spărgându-ți totul în drum și urmările pe care le-ai lăsat în urmă nu arată frumos.

Este întuneric și va fi greu să transformi din nou bucățile sparte într-o singură imagine.

M-ai făcut să pun sub semnul întrebării dragostea. De fiecare dată când întâlnesc un bărbat nou, mă gândesc la tine și îl compar cu tine. Îi pun la îndoială comportamentul și chiar dacă îmi spune că mă iubește, nu o să mai cred niciodată. Sau cel puțin îmi va lua mult timp să văd iubirea dintr-o perspectivă complet nouă. Pentru că atunci când ai pretins că mă iubești, am crezut că dragostea ar trebui să fie așa, că trebuie să doară.

M-ai făcut să cred că depunerea efortului ar putea ajuta la îmbunătățirea tuturor. Chiar dacă m-a durut atât de mult, m-am gândit că, dacă depun suficient efort și dacă lucrez suficient la relația noastră, încât să poată supraviețui, o putem face să funcționeze.

6 moduri ușoare de a vă face sesiunile de make-out mai intime

M-am gândit că, dacă te iubesc suficient, poți trece peste orice ai avut de-a face. Dar nu putea fi OK când singura persoană care depunea eforturi în relație eram eu. Nu te-ai gândit de două ori să mă lași să fac toată munca murdară.

Ți-am iertat totul. Tot timpul când veneai acasă mirosind a altă femeie și în toate acele vremuri îmi spuneai că sunt o povară pentru tine, ți-am iertat totul, gândindu-mă că probabil este vina mea oricum.

Chiar și atunci când îmi spuneai nume și mă apucai de braț până la punctul în care ar fi plin de vânătăi, te-am iertat. Pentru că am crezut că merit, că problema sunt eu.

Nu am fost suficient de bun pentru niciunul dintre noi. Mi-ai spus că sunt obișnuit, că lumea va fi la fel fără mine și că nimeni nu mi-ar fi dor de mine (pentru că nu ai fi sigur). M-ai făcut să cred eu însumi. Fiecare cuvânt mic pe care mi-l spuneai mă făcea să cred că nu sunt suficient de bun și că nu voi fi niciodată suficient de bun. Nu numai pentru tine, ci și pentru lume.

Am renunțat la tot. Am renunțat la tot ce iubeam și eram pasionat, pentru că mi-ai spus că nu are rost. Când te-ai înnebuni, mi-aș ascunde toate lucrurile prețioase, pentru că înainte când te-ai enervat, ai ars toate cadourile pe care le-am primit de la familia mea.

Bărbații adevărați nu își fac scuze - fac un efort

M-ai făcut să renunț la ideea că voi mai avea vreodată ceva care să-mi amintească de bunicul meu sau ceva la care să mă pot ține în viitor. Dam-ai lăsat goală. Fara nimic. Fără mine.

CUM POTI ADORMI CUNOȘTINȚI TOT ASTA?!

Noaptea, înainte de a adormi, îți amintești de mine? Îți amintești ceva? Te doare? Ți-a făcut vreodată rău? Erai mereu atât de rece ori de câte ori te rugam să vorbești cu mine, ori de câte ori aș încerca să te fac să nu mai faci toate astea. Nu am avut nicio șansă. Nu aveam nicio șansă când aveam de-a face cu cineva la fel de dificil ca și tine.

Oamenii m-au îndepărtat literalmente de tine când au văzut că am slăbit atât de mult, în stadiul în care aș leșina pentru a nu mânca. Eram piele și os.

Încă mă recuperez. Poate cineva să-și revină cu adevărat de la tine? Din felul în care m-ai tratat? Pot să mă recuperez de la omul pe care l-am crezut demn de eforturile mele? Același bărbat care ar țipa la mine până când vecinii noștri vor suna la poliție?

Nu puteți face nimic pentru a îmbunătăți acest lucru. Numai eu mă pot ajuta acum. Va dura mult timp. Dar chiar dacă sunt necesari ani pentru ca eu să mă simt mai bine, la final voi ști că am devenit mai puternic și pot cuceri orice aruncă viața asupra mea. Până atunci, nu vreau să știu ce faci, nu trebuie să știu dacă ești bine. Pentru că nici nu-ți pasă cum mă descurc.

Bărbații adevărați nu își fac scuze - fac un efort