Thefinancely
De când ne-am despărțit, chiar am încercat din răsputeri să nu mă gândesc la potențialul pe care l-a avut povestea noastră de dragoste.
Fac tot posibilul să nu mă gândesc la tot ceea ce am fi putut deveni și toți cei care ar putea avea, ar trebui să aibă și ar putea avea.
Cu toate acestea, nu întotdeauna reușesc. Există momente în care nu mă pot abține, așa că ajung să mă împiedic cât de fericiți am putea fi.
Nu numai atât: de multe ori mă prind gândindu-mă la ce s-ar întâmpla dacă ne-ar mai croi drumurile.
Dragoste4 lucruri de oprit și 4 lucruri de început să faci dacă ești în căutarea dragostei
Ce se întâmplă dacă am avea o altă șansă să ne corectăm greșelile și să corectăm lucrurile?
Am pierde șansa? Sau ne-am descurca din plin, recunoscători că viața ne-a mai dat o lovitură pentru a fi fericiți unul lângă celălalt?
Oricât încerc să evit să am această conversație fără sens cu mine, există momente în care nu pot să nu mă întreb: am greșit sau am greșit momentul?
Am fost prea imaturi ca să ne descurcăm cu magnitudinea iubirii care ne-a fost trimisă sau nu am fost meniți să fim din start?
ViaţăLucruri nebune de făcut: peste 300 de lucruri incredibile de făcut înainte de a muri
Poate că am fi reușit dacă ne-am fi întâlnit în diferite circumstanțe ale vieții.
Poate că totul ar fi ieșit diferit dacă momentul ar fi fost corect: dacă am fi fost mai în vârstă și am fi avut experiența pe care o avem acum.
Poate că totul ar fi diferit dacă ne-am întâlni acum, după tot acest timp. Crezi că am avea o șansă?
La urma urmei, suntem mai înțelepți, mai deștepți și mai maturi decât am fost, așa că presupun că nu ne-am lăsa unii pe alții să meargă atât de ușor.
Pe atunci, nu ne apreciau reciproc și eram convinși că vom găsi o altă poveste romantică la fel ca a noastră chiar după colț.
ViaţăLucruri nebune de făcut: peste 300 de lucruri incredibile de făcut înainte de a muri
Nu știam că ceea ce avem era mai mult decât special - că era o dragoste o dată în viață și că ne petreceam tot timpul după aceea căutându-ne unul pe celălalt în toată lumea pe care o întâlneam.
Am crezut că dragostea este suficientă pentru ca totul să fie perfect.
Am presupus că fluturii vor dura pentru totdeauna și că a fost sfârșitul când au dispărut.
Cred că am fost prea imaturi pentru a fi conștienți de viața reală: nu știam că dragostea adevărată are nevoie de luptă și construire și că este mult mai mult decât a fi nebuni unul de celălalt tot timpul.
Poate că am fost sortiți să mergem pe căi separate înainte să ne întâlnim din nou. Să creștem individual înainte să putem crește împreună.
Poate că a trebuit să petrecem ceva timp separat, să ne regăsim înainte de a ne găsi reciproc. Poate că a trebuit să ne despărțim pentru a ne intersecta unii pe alții ca versiuni mai bune și îmbunătățite ale copiilor imaturi care am fost odată.
Este posibil ca Dumnezeu să ne fi despărțit pentru o vreme pentru că El a fost singura modalitate prin care El ne-a legat pentru totdeauna în viitor?
Că El ne-a trecut prin toate aceste greutăți, astfel încât să învățăm să ne apreciem reciproc, într-un mod pe care nu l-am mai făcut până acum?
Poate că trebuia să ne întâlnim cu toți acei oameni greșiți doar pentru a ne da seama că suntem singurii buni unul pentru celălalt tot timpul.
Poate că ar fi trebuit să încerc să-i iubesc pe toți acei bărbați doar pentru a vedea că tu ești singurul din inima mea.
Poate că ar fi trebuit să te culci cu toate acele femei doar ca să vezi că nu mă găsesc nicăieri.
Poate că ar fi trebuit să ne simțim absența reciprocă pentru că este singura modalitate de a ne aprecia prezența.
Sau doar inventez lucrurile? Îmi imaginez totul și îmi transform povestea de dragoste într-un basm nesfârșit, doar pentru a mă mângâia?
Mă mint singur? Fug de fapt de adevăr și refuz să accept că am trecut de mult, că momentul nostru a trecut și că trecutul nu se mai întoarce?
Am fost delirant în toți acești ani? Sau mă țin de toate acestea pentru că, în adâncuri, ceva îmi spune că este adevărata afacere?
Oricum ar fi, știu un lucru: indiferent dacă aceasta este doar o speranță falsă sau intuiția mea, este singurul lucru care mă menține sănătos și în viață emoțională.
